Mereu mi-am dorit o sosie care sa fie trasa la raspundere de fiecare data cand faceam ceva rau. Imi aduc aminte ca la varsta de 5ani, am fugit de acasa pana la libraria din centrul orasului, sa-mi cumpar bebelus cu carucior… in buzunar nu aveam decat 3pietricele albe si o frunza de castan. In naivitatea mea am crezut ca sunt de ajuns, dar sistemul nu.

M-a gasit mama pe drumul mare ce ducea acasa… atunci chiar mi-as fi dorit sa nu fi primit eu palma ei. Nu mi-am scos mana din buzunar pana am ajuns in camera mea, de frica sa nu-mi pierd “banii”, si-am tinut-o acolo pana am adormit. In zilele cand sunt trista si-mi plang in pumni, tristetea momentului miroase a frunze de castan si iar imi doresc o sosie a mea, care sa planga pentru mine… din egoism.

Cu siguranta Paxson Woelber n-a trecut prin asa ceva, insa aceasta animatie pare prea personala. O poveste despre un alter ego naiv, alterat de sistem.

Posturi similare

• Max

Desi cei din jur ii impartasesc acelasi tipar, indiferenta il face sa se simta diferit… Max este special. E dureros sa vezi masele conduse de prejudecati, si mai trist sa vezi cata ura poate purta un copil. Reusesti sa te intrebi uneori unde dispare toata inocenta din el… Paxson Woebler nu se ascunde intentionat, lasand-ul pe Max sa faca primul pas in a ne cunoaste pe noi restul.

Posturi similare

• Reflection